Un grup de ofițeri și manageri ai apărării indiene a publicat un articol în „The Economist” despre starea foarte îngrijorătoare a armatelor indiene. Dupa parerea lor, 68% din echipamentul armatei indiene este învechit(„vintage” în text), iar doar 8% din echipamente ar fi „moderne” („top of the art” în text). Astfel, în timp ce China operează în forțele sale aeriene avioane foarte moderne, cum ar fi J10, J15, Su35 și avionul de luptă stealth J-20, India încă folosește în mod masiv Mig21 venerabile, dar învechite, datând din anii 60 și Jaguar din anii 70 pentru intrarea în exploatare a 36 Rafale comandat din Franța, a cărui livrare va începe în 2019, se poate baza doar pe cele 250 de SU-30 MKI ale sale și pe aproximativ șaizeci de Mirage 2000, ambele aeronave proiectate în anii 80.
Situația nu este mai bună pentru Marina, care operează un portavion neoperațional, submarine eșuate până la intrarea în serviciu a primelor submarine Scorpene proiectate de Naval Group, și distrugătoare și fregate care datează tot din anii 70, pentru armata, continuă să folosească copii ale vehiculelor de luptă ale infanteriei sovietice T-80 și BMP-2 datând din anii 60.
Dacă armata indiană ar fi reușit să câștige în 65 forțele pakistaneze și să reziste cât mai bine ofensivei chineze din 1962, este puțin probabil să reușească astăzi, având în vedere starea de uzură a forțelor.
India este un paradox pe care nouă, occidentalilor, este foarte greu de înțeles. Într-o situație aproape permanentă de conflict cu Pakistan, și confruntat din ce în ce mai mult cu dorințele chineze în zona Indo-Pacific și în Himalaya, rămâne încurcat în conflicte de luptă pentru putere, înghețând numeroase programe de echipare ale punctelor sale, oricum indispensabile.
Negociatorii francezi au experimentat acest lucru cu contractul MMRCA, referitor la livrarea a 18 Rafale construit în Franța, apoi fabricarea 106 Rafale licențiat în India. În ciuda insistenței Forțelor Aeriene Indiene de a se echipa cât mai repede cu mai multe escadrile de Rafale, ministrul apărării de la acea vreme a închis în mod constant toate ușile negocierilor cu consorțiul Rafale, astfel încât contractul a trebuit în cele din urmă să fie anulat și înlocuit cu o comandă disponibilă pentru 36 de aeronave construite în Franța. Acest contract în sine este atacat de câteva luni de opoziția indiană, sub pretextul că ar fi prea scump, în timp ce acoperă doar 36 de aeronave toate adaptările specifice Forțelor Aeriene Indiene, precum capacitatea de transport a rachetei Brahmos. În timp ce Forțele Aeriene Indiene sperau că o nouă comandă pentru 36 de avioane va fi anunțată în timpul vizitei președintelui Macron în India în martie 2018, acest lucru nu s-a întâmplat din cauza acestor atacuri.
Forțele aeriene indiene vor să se echipeze masiv cu Rafale că a împins guvernul să pună la îndoială cererea de licitație destinată înlocuirii Mig21-urilor IAF cu o aeronavă monomotor și care văzuseră F16 american și Gripenul suedez urcând în finală. Acesta este înlocuit cu o licitație mai puțin restrictivă, permițând aeronave medii cu mai multe misiuni, cum ar fi Typhoon, F18, Mig35 și, evident, modelul Rafale, să participe. Însă Rafale bătuse deja toate aceste dispozitive în timpul licitației MMRCA, iar producătorii francezi ai consorțiului Rafale au putut investi masiv în industria indiană datorită clauzei de compensare de 50% legată de contractul inițial pentru 36 de aeronave. De fapt, consorțiul Rafale astăzi nu are doar o aeronavă deja selectată de IAF și care va intra în serviciu în 2019, ci și infrastructura industrială pentru implementarea politicii „Make in India” a președintelui Moodi.
Peste tot în lume, victoria ar fi obținută pentru Rafale ... dar nu în India... Statele Unite au lansat astfel o ofensivă masivă pentru ca India să se echipeze cu echipamente americane și, prin aceasta, să se alăture alianței occidentale împotriva Chinei, organizată în jurul Marinei SUA. Viitorul lui Rafale în India nu va depinde, prin urmare, de performanța sau de prețul dispozitivului, ci mai degrabă de atașamentul indian față de politica sa de nealiniere, pe care a menținut-o încă de la independența sa.
