În timpul întâlnirii în această săptămână cu generalul Jens Stoltenberg, președintele Trump a estimat că pragul de 2% pentru cheltuielile de apărare pe care țările membre s-au angajat să îl respecte în 2025 a fost o cifră foarte scăzută și că ar trebui să fie mai degrabă 4%. Ca o amintire, acest efort este de 4,63% în Statele Unite în 2018. El a mai declarat că țările care nu își respectă angajamentele urmau să fie „tratate”, cu accent deosebit pe Germania.
Pragul de 2% este, după cum am văzut deja, un indicator care are propriile limite, iar limitele sale sunt sensibile în cazul german. Într-adevăr, Germania ar avea într-adevăr mijloacele de a aloca 2% din PIB-ul său pentru efortul său de apărare, nu ar avea capacitatea de a utiliza eficient acest profit financiar. Astfel, astăzi, cu un buget al Apărării echivalent cu cel al Franței, nivelul operațional al forțelor germane este foarte limitat, în toate cele 3 armate.
Motivele sunt multiple și toate trebuie abordate înainte ca bugetul armatei să poată fi mărit efectiv:
- Constrângerile administrative și legale în ceea ce privește atribuirea de contracte între armatele germane și industriile de apărare sunt prea mari, ceea ce duce la întârzieri și întreruperi ale serviciilor.
- Managementul politic al Apărării este, în mod paradoxal, prea politizat, iar constrângerile impuse de parlamentul german asupra programelor de armare sunt uneori contradictorii cu cea mai simplă expresie operațională.
Dar mai presus de toate, Germania se confruntă de două decenii cu o încetinire foarte marcată a natalității, ceea ce duce la un dezechilibru flagrant în curba de vârstă. Pe măsură ce populația continuă să îmbătrânească, generațiile mai tinere au sarcina dificilă de a compensa numărul lor scăzut cu o productivitate crescută. De fapt, Germania nu își poate permite să-și mărească numeric forțele armate dincolo de un prag relativ scăzut: nu numai că ar fi costisitor din punct de vedere bugetar, armata germană fiind foarte bine plătită pentru a putea atrage candidații potriviți, dar fiecare soldat trebuie să fie considerat ca un activ care nu produce, si deci o pierdere neta de venit pentru soldul modelului social.
Cu toate acestea, Germania ar putea contribui mai mult la securitatea colectivă a NATO, deoarece multe țări europene au rezerve demografice, dar nu au mijloacele necesare pentru a le echipa și antrena corespunzător. De fapt, Germania, precum Franța sau Italia, și-ar putea crește efortul de Apărare fără a-și destabiliza modelul social, schimbând însăși paradigmele efortului de Apărare.
Este evident că gestionarea efortului de Apărare bazată exclusiv pe indicatorul %PIB nu permite luarea în considerare a acestui tip de complexitate. Prin urmare, ar fi util să se elaboreze noi indicatori, mai puțin mediatizati, dar mai eficienți din punct de vedere politic, economic și operațional.