În ultimii 20 de ani, armata americană a cheltuit peste 30 de miliarde de dolari pentru programe care nu au dus la producerea de echipamente operaționale, în special cu programul de elicoptere ușoare de atac și recunoaștere Comanche. , programul de reînnoire a armurii ușoare a sistemului Future Combat, și programul Bradley Ground Combat Vehicle de înlocuire.
În timp ce astăzi a lansat un vast program de modernizare, format din 6 ramuri, de la înlocuirea elicopterelor de recunoaștere și manevră, până la următoarea generație de vehicule blindate, inclusiv infoevaluarea câmpului de luptă și următoarea generație de artilerie, GAO (Government Accountability). Office), echivalentul federal american al Cours des Comptes din Franța, a publicat un raport care vizează supravegherea executării acestor viitoare programe, pentru a evita greșelile trecutului.
Potrivit acestui raport, principala amenințare la adresa acestor programe constă într-o atracție excesivă față de tehnologiile aflate în curs de dezvoltare, determinând factorii de decizie să comande echipamente nefiabile și netestate într-un mediu operațional. Paralela cu programul F35 este evidentă, întrucât și astăzi, după aproape 400 de exemple construite, aeronavele livrate sunt încă în versiune „non-finală”, iar lista defecțiunilor care împiedică utilizarea efectivă a aeronavei rămânând excepțional de lungă.
Cele 4 recomandări făcute de GAO Armatei SUA se referă la această tendință observată pe scară largă în ultimii ani, în Statele Unite, ca și în Europa, de a favoriza o viziune pur teoretică a eficienței unui sistem, în fața realităților actuale câmpul de luptă, precum și calendarul operațional.
Este interesant de observat că industria rusă de apărare are o abordare foarte pragmatică a programelor sale de apărare, apropiindu-se destul de mult de recomandările GAO. Astfel, nu ezită să implementeze prototipurile noilor sale sisteme în timpul exercițiilor sau în zonele de conflict, precum în Siria sau Donbass, pentru a evalua performanța lor reală și constrângerile operaționale, înainte de a lansa producția de masă.
Abordarea descrisă se apropie și de cea recomandată de GIFAS în 2016, care a cerut autorităților franceze să separe producția industrială de cercetare, printr-un program ambițios de demonstratori tehnologici. În acest sens, va fi util să observăm progresul programului SCAF franco-german și dacă acesta va respecta logica cărămizilor tehnologice, decât să vizeze un singur produs finit la sfârșitul anilor 2030.
Oricum, raportul GAO evidențiază una dintre principalele abateri ale programelor de apărare americane de la sfârșitul anilor 90, depășind cu mult cadrul unic al Armatei SUA. Marina SUA, cu programele LCS și Zumwalt, sau Air Force, cu F35, au demonstrat același apetit pentru hipertehnologie în detrimentul eficienței operaționale, provocând o relativă slăbire a forțelor americane care se confruntă chiar cu China sau Rusia deși bugetul Pentagonului îl depășește cu mult pe cel al acestor două țări.
