Când a preluat funcția, noul șef de stat major al armatei, generalul Burkhard, a declarat că lupta de mare intensitate a devenit acum o ipoteză probabilă și că, prin urmare, era necesar să o continue. În fine, vor spune unii... Din postulatul făcut, nu putem decât să remarcăm că formatele și mijloacele de care dispun armatele franceze sunt foarte prost potrivite acestui tip de angajament. Mai rău, LPM2019-2025, deși prezentată ca soluție la toate problemele forțelor armate naționale, oferă foarte puțin răspuns. Și acest lucru este destul de normal, pentru că actualul LPM, precum Revizuirea Strategică din 2017 care i-a servit drept cadru, se bazează ambele pe un document fondator, Cartea Albă de Securitate și Apărare Națională din 2013, document despre care astăzi nu mai este. în ton cu realitățile geostrategice și operaționale ale lumii.
Trebuie spus că LBSDN2013 s-a născut într-un moment cu totul special. Elaborarea sa a fost de fapt începută în urma victoriei președintelui Hollande la alegerile din 2012 și a fost încă foarte pătrunsă de paradigmele rezultate din perioada de deflație masivă în cifre și resurse a mandatului de cinci ani al lui Sarkozy. Mai mult, a luat contur în timp ce Franța și Europa se aflau în mijlocul unei crize economice rezultată din datoria de stat, iar cuvântul cheie atunci era „economie”. Apărarea a apărut la acea vreme ca un instrument împărțit în două părți:
- Forțele de descurajare care au reprezentat asigurarea de viață a țării în fața unui act irațional al unei țări terțe
- Forțe convenționale, organizate sub forma unei forțe expediționare, care urmau să asigure proiecția puterii Franței în coaliție pentru menținerea ordinii internaționale.
Datorită implicării ministrului apărării JY Le Drian și a șefilor de stat major de la acea vreme, LBDSN2013 a evitat să cadă în planul „Z” propus de Bercy, care prevedea un format redus al armatelor la 150.000 de oameni, pt. o forță expediționară de 50.000 de oameni, forțe speciale și mijloace aeriene și navale adaptate teatrelor de intensitate scăzută și medie, fără noțiune de autonomie strategică. Cu toate acestea, LBDSN 2013 a fost construit pe un format foarte limitat, de doar 200.000 de oameni, inclusiv o forță operațională terestră redusă la 70.000 de oameni, o forță navală limitată la 1 portavion și 15 fregate și o forță aeriană cu doar 185 de vânători. În plus, activele grele, cum ar fi tancuri de luptă, sisteme de artilerie grea, distrugătoare și avioane de luptă, au fost limitate la cel mai strict minim pentru a menține cunoștințele acumulate cu greu și pentru a putea participa, acolo unde era cazul, la coaliții.
Cu toate acestea, realitatea nu a durat mult pentru a readuce țara la realitățile dure ale lumii în care activăm. Cerneala de pe Cartea Albă nu se uscase încă când a început criza ucraineană, odată cu anexarea Crimeei de către Rusia și declanșarea conflictului din Donbass. În același timp, Franța a intervenit militar în Mali și Africa Centrală. Un an mai târziu, au avut loc atacurile de la Paris, intervenția rusă în Siria și începerea controlului chinez asupra Mării Chinei. În câțiva ani, a devenit evident că Rusia, China, Turcia, dar și India, Pakistanul și Statele Unite au intrat într-o nouă eră a tensiunilor internaționale, odată cu reapariția spectrului conflictelor între state.
Totuși, LBDSN2013, deși construită pe baza unor postulate pe care acum era evident că nu le mai aplicau, nu a fost pusă în discuție. Iar deciziile politice ale vremii s-au concentrat în jurul unui moratoriu asupra deflației personalului, și a lansării câtorva programe simbolice, vizând mereu același obiectiv de acțiune de coaliție, și angajamente de intensitate scăzută spre medie.
În campania prezidențială din 2017, Apărarea a fost una dintre temele campaniei, iar majoritatea candidaților au inclus în programul lor dorința de a aduce bugetul Apărării la 2% din PIB, un prag a cărui relevanță este foarte discutabilă, dar care a fost prezentat pt. câțiva ani ca Alfa și Omega ale securității naționale. În urma alegerii sale, președintele Macron a dispus elaborarea unei revizuiri strategice care să servească drept cadru pentru elaborarea Legii de programare militară 2019-2025. Dar această revizuire strategică a fost limitată de 2 paradigme stricte impuse de executiv:
- Respectarea limitei bugetului armatei de 2% din PIB la finalul LPM
- Respectarea formatului definit de LBDSN2013
Evident, în acest context, interesul unei Evaluări Strategice a fost foarte limitat, întrucât concluzia strategică a fost scrisă chiar înainte de a fi redactată. Și, de fapt, LPM-ul rezultat a suferit de aceeași stigmatizare ca și legile de programare anterioare. Ea a fost cu siguranță concepută în vederea recapitalizării resurselor forțelor armate, cu creșterea anunțată a bugetului forțelor armate de 1,7 miliarde de euro pe an până în 2023, dar aceste resurse au fost concentrate pe mijloace adaptate angajamentelor de intensitate redusă, precum cele la care Franţa participă în zona sud-sahariană sau în Levant.
Mai mult, exemplele recente au arătat că premisa acțiunii de coaliție poate fi, de asemenea, incertă, așa cum se confruntă astăzi Royal Navy. Agendele capitalelor europene pot diverge de cele ale Parisului sau, mai simplu, capitalele ar putea să nu aibă resursele pe care să le dedice misiunii coaliției. Să reamintim în acest sens că, atunci când Franța a lansat misiunea Serval în Mali, doar Belgia a desfășurat forțe (elicoptere SAR) în sprijinul forțelor franceze pe teritoriul malian. Cu toate acestea, Franța nu a fost izolată, deoarece mai multe țări europene și aliatul american au oferit sprijin logistic masiv pentru desfășurarea forțelor franceze. La fel a fost și în CAR, unde singura țară care a desfășurat forțe alături de unități franceze a fost Georgia.
Confruntați cu cadrul strict impus de LBSDN2013 și nemodificat de RS2017, șefii de stat major francezi au început recent să evidențieze mijloacele prea limitate de care dispun pentru a face față provocărilor actuale și viitoare, precum CEMA și CEMAT care s-a referit la reapariția conflictelor de mare intensitate, CEMM care a subliniat formatul prea limitat al flotei de combat de suprafață și CEMAAE care a regretat în urmă cu câteva zile numărul prea limitat de Rafale pentru a asigura misiunile Forţelor Aeriene Strategice. Având în vedere cadrul strict în care șefii de cabinet se pot exprima, este evident că problema devine din ce în ce mai presantă, iar lipsa mijloacelor și conștientizarea riscurilor la nivel politic a creat astăzi o adevărată îngrijorare.
În acest context, apare evident că documentul care reglementează Apărarea Națională, Cartea Albă, trebuie reînnoit, cu o analiză obiectivă prealabilă a riscurilor și a mijloacelor necesare în timp identificate sub forma unei revizuiri strategice. Prin separarea abordărilor, pe de o parte o analiză și o exprimare a nevoilor obiective sub forma unei Revizuiri Strategice, și a unei Cărți Albe care constituie răspunsul politic la aceste nevoi, eficacitatea, dar și responsabilitățile, deciziilor care înconjoară. Va apărea clar Apărarea națională, ceea ce ar putea, în plus, să încurajeze executivul să studieze serios noile abordări economice și bugetare pentru finanțarea nevoilor Apărării.