Putem salva programul european de luptă de nouă generație FCAS?

Anunțat în 2017 de Emmanuel Macron și Angela Merkel, programul FCAS pentru Future Air Combat System își propune să dezvolte, până în 2040, o aeronavă de luptă de nouă generație (a șasea la ultimul număr), Next Generation Fighter, precum și „un set de sisteme menite să ofere aeronavei capacități operaționale de neegalat. De la lansare, programul s-a confruntat în mod repetat cu dificultăți semnificative, fie legate de arbitraje politice și în special de cerințele Bundestag-ului german, de partajarea industrială dificilă între cele 6 țări participante (Germania, Franța și Spania) și diferenţe conceptuale şi doctrinare între forţele armate ale celor 3 ţări. Cu toate acestea, FCAS nu s-a confruntat niciodată cu un impas precum cel care îl lovește astăzi, în timp ce CEO-ul Dassault Aviation a anunțat că nu mai intenționează să negocieze cu Airbus DS în ceea ce privește primul pilon al programului NGF și că acum aștepta arbitrajul politic pentru a continua programul, știind că dificultățile deja întâlnite amânaseră deja intrarea în funcțiune a dispozitivului cu 5 până la 10 ani.

Alegând această postură, Dassault Aviation înseamnă în mod clar că acum îi revine lui Emmanuel Macron, inițiatorul programului, să convingă Berlinul, Bundestag-ul și Airbus DS să renunțe la cererile lor de co-pilotare a primului pilon, în caz contrar Dassault Aviation ar se retrag din program, știind că cu carnetul complet de comenzi după recentele succese internaționale ale Rafale, și autonomia sa capitală față de Stat, grupul aeronautic francez are mai mult timp de așteptat decât Emmanuel Macron, Forțele Aeriene Franceze și Aeronautica Navală Franceză. Totuși, acest impas aprig care este în desfășurare este doar consecința finală a unui program marcat de diferențe semnificative, în special între Paris și Berlin, la originea unui climat de suspiciune reciprocă între cei doi parteneri și a unor posturi din ce în ce mai ferme și incompatibile care promit FCAS un destin întunecat; încă unul, am fi tentați să spunem, deoarece lista programelor europene de cooperare în apărare avortate sau născute moarte este atât de lungă.

În aceste condiții, pare greu de imaginat un viitor pentru acest program. Este adevărat că la simpla analiză a divergențelor și antagonismelor profunde care au apărut în ultimii ani în jurul acesteia, soluțiile care ar permite refondarea FCAS pe baze mai sănătoase sunt departe de a fi evidente. Cu toate acestea, odată ce studiem chiar cauzele acestor impas, ar putea apărea o soluție. Într-adevăr, în loc să încercăm să forțezi cooperarea între industriași pe baze instabile și prost definite, ar fi mult mai eficient să se concentreze atenția asupra cauzelor acestora, în acest caz, divergențele profunde care se opun așteptărilor Berlinului și Luftwaffe-ului său și Parisului, Forța sa aeriană și spațială și aviația sa navală, și anume că Germania intenționează înainte de toate să dezvolte un succesor al Typhoon, un avion de luptă de superioritate aeriană de înaltă performanță capabil să zboare sus și rapid, în timp ce pentru Franța, este vorba de înlocuirea Rafale, un avion de luptă multifuncțional bazat pe transportoare capabil să efectueze lovituri nucleare profunde. O citire superficială a acestor două specificații ar putea concluziona că sunt incompatibile. Cu toate acestea, acest lucru ar uita rapid că o aeronavă de luptă nu este doar o structură de avion, ci un sistem de sisteme și că aceste două nevoi se pot baza pe numeroase sisteme comune. Cu alte cuvinte, pentru a salva FCAS, ar fi indicat să trecem de la un program bazat pe un sistem de sisteme, la un Program de programe care împart un sistem comun de sisteme.

75% din acest articol rămâne de citit,
Aboneaza-te pentru a-l accesa!

Les Abonamente clasice oferi acces la
articole în versiunea lor completă, Și fără publicitate,
de la 6,90€.

Abonează-te la știri